Ziua Cunoștințelor

Gânduri de la Vitali Dyachenko, educator La VIA:

Cică întâi septembrie este ziua cunoștințelor în partea aceasta a Europei. Întrebările care nu-mi dau pace și mă sâcâie sunt: și dacă copilul care vine în clasa întâia știe mai multe decât mine despre ce înseamnă viața? Ce lucruri noi l-aș mai putea învăța?

De unde această idee trăsnită? Poate din faptul că 20 din 21 de copii care au venit în clasa întâia la școala unde lucrăm sunt copii care vin din familii dezorganizate (ce bine știm să mai etichetăm lucrurile!:( - ceea ce înseamnă că au doar un părinte, că unul sau chiar ambii lor părinți beau, că știu poate cel mai bine semnificația practică a cuvântului „sărăcie”, că știu ce înseamnă să te culci flămând și să te trezești tot flămând sau chiar mai flămând (în rusă se spune – foamea nu-i mătușa, la masă n-o să te pună), că știu că lumea nu este un loc de joacă, ci un loc unde este multă durere, știu că oamenii sunt gata să-ți dea un leu, dar nu și să-ți zâmbească, că vinul este mai important decât pâinea propriilor copii, că viața este grea, și „greu” nu este un adjectiv – asta urmează să învețe mai târziu la română, ci e o foame, dar nu atât o foame de pâine, deși și pâinea sau un măr sunt bine-venite oricând, ci o foame și sete de dragoste – acea foame care îi face să meargă cu ochii în pământ, târându-și picioarele prin țărână, dezamăgiți că părinții lor nu vor să le-o dea și știind, cumva, că nimeni altcineva nu va vrea să le-o dea. Întrebarea biblică „Și cine este de ajuns pentru aceste lucruri?” – chiar dacă scoasă din context – îmi vine în minte.

Ceea ce vom încerca să facem și anul acesta cu copiii este – să stăm cu ei pur și simplu. Să le arătăm cât sunt de prețioși prin faptul că le acordăm ceea ce este cel mai scump în lumea capitalistă în care s-au născut – timpul nostru. Mai vrem să le arătăm și că sunt iubiți cel puțin de Dumnezeu care a fost gata să-L dea pe Însuși Fiul Lui pentru fiecare din ei. Vrem să fim alături de ei când vor învăța să țină pixul în mână, dar și când își vor sărbători zilele de naștere. Vrem să învățăm să râdem împreună, și să plângem, atunci când va fi cazul, să jucăm fotbal, dar și să scriem primele cuvinte... Lista cu ceea ce vrem să facem împreună ar putea continua, dar ne oprim aici și vă invităm să treceți pe la noi ca să vedeți ce mai facem și să ne bucurăm împreună.

Muțumim că ne sunteți alături de noi, așa cum puteți și știți mai bine!

„Doamne, ajută-ne! Doamne, dă izbândă!... Vă binecuvântăm din Chișinău” (Ps. 118:25-26)