Capcanele pedepsirii - alternative care duc la autodisciplină

Bună la tuturor care vor citi mesajul meu!

Împreună cu colegii mei din „A.O. La VIA” studiem o cartea  Comunicarea eficientă cu copiii acasă și la școală. Ultimul subiect discutat a fost capcanele pedepsirii - alternative care duc la autodisciplină. Din ea doresc să împărtășesc câteva gânduri.

Când ne gândim la comportamentul urât al copiilor, de cele mai multe ori vrem să-i corectăm, recurgând la diferite pedepse: violență, privarea de la activitățile care le plac cel mai mult… etc., crezând că în așa mod o să învețe o lecție. Cercetătorii au ajuns la concluzia că odată pedepsit, copilul ajunge să fie mai prudent, dar nicidecum mai onest sau mai responsabil. Doctorul Irwin A. Hyman spune la rîndul său: “Aplicarea pedepsei corporale îl învață pe copil că violența constituie modalitatea de a rezolva problemele”. De asemenea, Doctorul Albert Bandura consideră ca: “Pedeapsa poate controla purtarea rea, dar, în sine, nu are puterea de a induce un comportament deziderabil și nici măcar de a diminua dorința subiectului de a se purta urât”. Atunci rămânem cu întrebarea: cum să ajung la inima copilului, pentru a transforma “dorința de a se purta urât” într-o “dorință de a se purta cum se cuvine”? Autoarea acestei cărți propune citeva sugestii care ar înlocui pedeapsa:

1.   Indică o soluție utilă ( ex.: „N-ar strica dacă ți-ai folosi timpul în care nu ești pe scenă pentru a-ți învăța rolul”.)

2.   Exprimă o dezaprobare fermă (ex.: „M-ai supărat! NU e drept față de ceilalți colegi, ca o tu să vii nepregătită la repetitive”.)

3.   Spune copilului ce pretenții ai (ex.: „Doresc ca atunci când iți afirmi că vei învăța rolul, să fii om de cuvânt.”)

4.   Arată cum se pot face înbunătățiri (ex.: „Uite ce poți face pentrua  intra pe făgașul normal. Vino la următoarea repetitive cu tot actul întâi învățat pe de rost.”)

Iar dacă nici în urma la aceste alternative copilul nu va coopera, nu-și va schimba comportamentul, autoarea recurge la următoarele:

5.   Ofera-i copilului o opțiune (ex.: „Ori înveți rolul în pisă, ori cedezi locul altcuiva”);

Dacă nici de data aceasta nu va face efort pentru a-și învăța rolul în piesă atunci:

6.   Lasă-l să simtă consecințele purtării lui (ei) (ex.: „Am rugat o altă elevă să joace rolul tău, cred-că știi de ce. O să ne lipsească talentul tău. Vei mai avea alte ocazii, în primavera vom face altă piesă”.)

Ca și maturi, care vrem să-i corectăm pe copii, trebuie să ne alegem cu mare grijă fiecare cuvânt rostit la adresa lor, acestea fie îi va ajuta să înbunătățească starea lor, fie o va înrăutăți. Nu vom folosi cuvinte jignitoare sau de răzbunare la adresa copilului, dimpotrivă cuvinte spuse cu blândețe, cu dragoste și chiar uneori cu părere de rău. Am încercat să implementez aceste modalități și pot spune, din propria mea experiență, că au efect pozitiv asupra copilului.

Cu drag, Violeta Hotnogu, educator, „A.O. La VIA”