Credința și convingere.

„Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite,

convingere cu privire la lucrurile care nu se văd” (Evrei 11:1)

Pe 16 decembrie, noi, cei de la „La VIA” am fost informați că trebuie să plecăm din căminul în care ne desfășuram activitățile... În mijlocul tuturor activităților de Crăciun, am strâns și am pus în cutii TOATE LUCRURILE, iar in ziua de ajun de Crăciun am închiriat o mașină și ne-am mutat.

Mulțumită providenței lui Dumnezeu, am găsit și am bătut palma cu proprietarul unui spațiu din apropierea școlii în mai puțin de o săptămână! Acest spațiu nou se potrivește de minune cu ceea ce vrem să facem – să slujim și mai departe copiii vulnerabili și familiile lor. Proprietarul ne-a dat voie să mutăm lucrurile noastre în acest spațiu în ajun de Crăciun chiar înainte de a fi ajuns la o înțelegere finală. Dumnezeu este bun cu noi.

Acum, când am ajuns pe malul celălalt, după două săptămâni de când a început școala, după vacanța de Crăciun, noi (sau, poate doar eu?) suntem obosiți, puțin stresați, dar ne agățăm de speranța că toate aceste evenimente nu sunt lipsite de sens. Chiar dacă lucrările de reparație și construcție la noul nostru sediu sunt în plină desfășurare, noi continuăm să ne întâlnim în fiecare zi pentru un timp de rugăciune (cu sunete de bormașină în fundal) și continuăm activitățile cu copiii din programul nostru în școală lor.

Ceea ce urmează să se întâmple, ceea ce sperăm să se întâmple, dar pe care nu-l vedem încă realizat – aceasta este ceea ce ne face să mergem înainte: jumătate din echipa noastră merge prin zăpadă în clase întunecoase, cu vopsea care cade de pe tavan și tapete rupte pe pereți; cealaltă jumătate face mortar, bate la ușile (virtuale sau reale) ale celor care ar putea să ne ajute să cumpărăm acest spațiu sau aleargă în cursa cu obstacole (birocratice) pentru a ne conecta la apă, electricitate și gaz.

Ispita mea este să încep să disper din cauza acestei întreruperi chiar în mijlocul anului școlar. Suntem în afara zonei noastre de comfort, și asta fără doar și poate. Dar avem speranță și am ajuns să avem chiar pace în mijlocul a tot ceea ce ni se întâmplă. Ceea ce mă ajută să merg înainte și îmi dă speranță în mijlocul unei alte tranziții, a unei alte mutări dintr-un loc în altul, a unui alt început când iarăși facem ordine într-o nouă încăpere, iarăși ștergem praful și aranjăm mobila... ceea ce îmi dă speranță în toate aceste împrejurări sunt copiii, care sunt chiar acolo împreună cu noi.

Mulțumesc pentru rugăciunile și sprijinul vostru continuu! Suntem mulțumitor pentru că nu suntem singuri în tot acest proces. Vizitați pagina noastră pe Facebook pentru mai multe poze și contactați-ne pentru alte detalii curente referitor la spațiul nou.

 

Rahela Dyachenko

Educator, A.O. La VIA